"Resetarea" societății în care trăim nu este posibilă pentru că pur și simplu nu există resursele umane pentru a o realiza.
Marea problemă a României contemporane este golirea demografică. Catastrofa noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte politice. Așteptând această resetare, demonstrăm că suntem o comunitate care așteaptă minuni din nimic. Pare o constatare cinică, dar e o tristă realitate: România nu are oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decât ceea ce este acum.
De trei ori România a fost secătuită de cele mai bune resurse umane ale sale. Oameni de calitate, bărbați curajoși şi femei inteligente, cetățeni bine educați și intelectuali formați de-a lungul câtorva generații au fost uciși sau au fugit din această țară. Am asistat nepăsători la decimarea biologică a celor mai buni dintre noi.
Națiunile și popoarele nu sunt un sac fără fund, bazinul lor genetic nu regenerează la nesfârșit. În teoria politică există o știință numită demografie politică, specializată în studierea efectelor transformărilor care au loc la nivelul structurii populației asupra societății în ansamblul ei.
Funcționarea unor sisteme politice sau disfuncționalitatea socială nu pot fi înțelese fără studierea dinamicii populaționale.
În întreaga lume asistăm la niște transformări demografice fără precedent, iar dezechilibrele demografice au fost mereu o sursă pentru marile conflicte globale sau regionale. Am scris pe blogul Adevărul despre impactul dezechilibrelor demografice între bărbați și femei, precum și despre consecințele asupra democrațiilor contemporane.
Al Doilea Război Mondial
Aș vrea să atrag atenția asupra efectelor negative ale acestei schimbări demografice pentru istoria recentă a națiunii noastre și asupra modului cum arată instituțiile publice și private de la noi.
Pretutindeni vedem surogate de profesioniști publici, fantoșe de politicieni, profesori contrafăcuți, medici incompetenți. Peste tot întâlnim o lipsă cumplită de profesionalism și ne ciocnim de zidul competențelor false.
De unde provin aceste defecte congenitale, extinse la nivel național? Din epuizarea demografică!
Prima golire demografică s-a produs la începutul secului trecut și a fost o consecință nefastă a celor două războaie mondiale. În urma conflagrațiilor mondiale, România a pierdut, cumulat, aproape 10% din populație, mai ales de sex masculin. Conform estimărilor, în urma primului conflict global am pierdut peste 600.000 de oameni (civili și militari), iar în cel de-Al Doilea Război Mondial au murit peste 500.000 de oameni (civili și militari). La pierderile cumulate trebuie să adăugăm şi victimele Holocaustului și pe cele ale pogromurilor rasiale, ceea ce înseamnă cel puțin încă 1,2 milioane de oameni. Catastrofa demografică a continuat și în România stalinistă. Urmând modelul sovietic, statul român a demarat un proces de epurare demografică pe criterii de clasă, orientându-se mai ales împotriva elitelor sociale şi intelectuale.
Astfel, conform evaluărilor din Raportul Tismăneanu, se pare că ar fi vorba de 350 de mii de victime
- deși alți cercetători susțin că între 1948 şi 1989 au fost ucise 1,2 milioane de persoane (direct sau indirect). Oricum încă 10% din cetățenii statului român au fost eliminați, și nu vorbim doar despre elita politică. A fost distrusă o întreagă pătură medie, inteligentă și valoroasă: săteni bogați, preoțimea educată, precum şi o mare parte a intelectualității urbane (medici, avocați, jurnaliști).
Evreii și etnicii germani
La aceste victime politice se adaugă cumplita dispariție a unor etnii întregi, care are consecințe
grave pe ansamblu. Pierderea irecuperabilă a cel puțin două etnii foarte importante pentru
structura socială a statului român modern, evreii şi etnicii germani, este incomensurabilă. În aceeași perioadă au plecat din România aproape jumătate de milion de evrei (conform statisticilor din 1947 erau peste 400 de mii de evrei în statul român), dar distrugerea este și mai mare, dacă ținem cont că în 1930 România Mare număra peste 750 de mii de etnici evrei, în timp ce astăzi mai există doar 6.000 de persoane care se declară de această etnie.
Evreimea românească a avut un rol de urbanizare, de racordare la valorile cosmopolite și de
stimulare a vieții artistice, culturale și economice.
Să nu uităm nici că Nicolae Ceaușescu a primit jumătate de miliard de mărci pentru alți aproape 200 de mii de etnici germani, pe care i-a vândut ca pe niște bunuri de export. Numai că, tot conform recensământului din 1930, știm faptul că România avea peste 745 de mii de etnici germani. Astăzi mai sunt puțin peste 60.000. România a mai pierdut aproximativ 10% dintre cetățeni, dintre care mulți reprezentau o elită socială, modele publice de comportament. Faptul că, la două decenii după exodul acestei minorități, un etnic german a fost ales președintele României ne arată ce contribuție puteau să aibă un milion de germani în dezvoltarea națiunii române.
Exodul după 1989
A treia și cea mai mare golire demografică a avut loc după 1989. Deși statisticile nu sunt concludente, pentru că mulți români și-au luat lumea în cap, pur și simplu au plecat fără să se mai uite în urmă și fără să oficializeze această plecare, se estimează că undeva între 2,5 şi 3 milioane de concetățeni au emigrat în ultimii 25 de ani.
Numai în 2007 au plecat voluntar aproape o jumătate de milion de români.
Şi nu au plecat infractorii, leneșii sau ignarii. Au plecat tinerii de până în 35 de ani, oameni educați şi bine pregătiți profesional, bărbați şi femei curajoși şi cu inițiativă, care aveau un profil psihologic de învingători, indivizi gata să muncească, dispuși să facă eforturi remarcabile de adaptare la o nouă societate. Iarăși, ce aveam mai bun din punct de vedere demografic.
Cine a luat locul acestor oameni, pentru că, de fiecare dată, după fiecare golire demografică, locurile goale au fost umplute de cineva. Din păcate în locul unor oameni cinstiți şi educați, instituțiile românești au fost populate cu hoți și șarlatania. În locul unor intelectuali de calitate am fost obligați să punem analfabeți șnapani, în locul unor oameni capabili să dialogheze civilizat, am adus făpturi care urlă și creaturi care înjură şi scuipă, în locul eleganței am așezat potlogăria şi mojicia. În politică e și mai rău - așa cum a reieșit din dialogurile publicate în media dintre diverșii "reprezentanți ai poporului", care au un limbaj elevat în care f... și p... sunt expresii cotidiene.
Am înlocuit neamul bun cu neamul prost.
Ghiolbanii şi primitivii i-au înlocuit pe oamenii inteligenți şi serioși, urmând vechea filosofie
mioritică: nimeni nu este de neînlocuit. Nu e de mirare că am ajuns o societate întoarsă cu fundul în sus. Fotbaliștii au ajuns cercetători științifici, milițienii au ajuns profesori de democrație, turnătorii au devenit instructori de etică şi morală, iar nulitățile s-au transformat în modele de comportament.
Incompetența a devenit la noi o formă de calificare. Cu cât te pricepi mai puțin la un lucru, cu atât ai anse mai mari să fii pus într-o funcție care să-ţi permită să administrezi acel domeniu.
Impostura academică pe care o vedem expusă zilnic, cu diverși "academicieni" apăruți pe genunchii unor generali, făcuți pe genunchii unor pseudo-universitari, la rândul lor făcuți la apelul de seară al Securității este doar vârful de aisberg. Cu cât coborâm mai jos în infrastructura demografică a țării în care trăim vedem pretutindeni dezastrul. Din păcate, el se produce de mai bine de o sută de ani, de un secol şi mai bine asistăm cum se instalează domnia neamului prost - mai ales din punct de vedere moral, nu doar organizațional sau administrativ.
Golirea etnică a dus și la atingerea limitelor morale şi etice. Pentru că mârlănia şi primitivismului comportamentelor nu se schimbă peste noapte.
Mahalagioaicele gureșe și piţipoancele cu genți de firmă nu pot lua locul doamnelor. Sculeri matrițeri vulgari nu pot înlocui șefi de stat la nivel secund. Sindicaliști nerozi și neciopliți nu pot lua locul unor socialiști cu simțul umanismului. Lipsa de decență și eleganță în comportamentele publice nu pot fi predate sau învățate din manuale de "bune maniere".
Obrăznicia şi tupeul "maxim", care au substituit buna-cuviință și gestul de politețe, se învață de
acasă, nu mai poți dobândi deprinderi civilizate la doctorat. Când aruncarea cu rahat în stânga şi în dreapta este noul sport național, în timp ce schimbul civilizat de idei şi opinii sunt tratate cu dispreț, când ridicarea poalelor în cap în public a luat locul amiciției private, când vulgaritatea şi nesimțirea sunt acum înlocuitoarele bunei-creșteri, nu mai e nimic de făcut.
Pseudointelectualitatea compusă dintr-o clică nepotistă s-a instaurat definitiv și confortabil în
fotoliile lăsate libere de oamenii de calitate, diverși mitocani iau drept libertate de exprimare
sudalmele, şi orice semianalfabet care crede că vorbirea este egală cu inteligența își dă cu părerea despre cum ar trebui să arate lumea.
Farsorii dansează goi pe scena publică, mimând societatea civilă, iar mass-media este plină de
ipochimeni care nu cunosc regulile de gramatică elementara, și nimic nu-i împiedică să debiteze
aberații incredibile.
Iar neamul prost continuă să se perpetueze.
Acolo, în rădăcina ADN-ului nostru, reformele și resetarea sistemului nu mai înseamnă nimic.
Doru Pop