NEVOIA DE ADEVĂR
Cap. I
Moto: „Nimic nu este mai opus adevărului decât ceea ce seamănă cu adevărul. Dușmanul cel mai aprig al adevărului nu este minciuna, ci aparența de adevăr.” autor necunoscut
Trăim într-o societate intoxicată de informație, de adevăruri și neadevăruri, mai mult sau mai puțin importante, zi de zi, vrând-nevrând, fiind supuși unui aflux informațional și unui bom-bardament mediatic, realizat, cu sau fără intenție educațională.
Descoperirea adevărului? În general, o chestiune legată de puterea intelectuală, cea din care derivă rațiunea de a discerne binele de rău sau de a intui viclenia pentru că, în majoritatea cazurilor, mai toate informațiile recepționate sau cu care intrăm în contact, sunt plauzibile, unde realitatea pare evidentă, gândirea noastră refuzând să analizeze, cel mai adesea veridicitatea lor și doar o mică parte sunt îndoielnice, unde realitatea ne este prezentată sub forme diferite, iar adevărul mai greu de acceptat.
Celor mai multor oameni le este greu însă să se orienteze în acest puhoi de informații, cu care sunt bombardați, din moment ce nu și-au dezvoltat suficient de mult puterea de a discerne și răbdarea de a face acest lucru, dorința de a cerceta și mobilizarea înspre a despărți adevărul de minciună sau binele de rău.
Oamenii însă știu, nu toți desigur, că pot fi manipulați și că manipularea unui individ sau al unei societăți poate fi făcută și prin intoxicarea cu informații, din ce în ce mai multe și mai verosimile, unele veridice, altele nu, astfel încât, în final, valoarea de adevăr, sau dorința de a afla adevărul, să poată scădea. Pentru că; cine le mai poate știi sau analiza pe toate? Iar rezultatul: apariția oboselii și a refuzului de a căuta dincolo de „scenă” și ca urmare, renunțarea la cunoaștere și totodată tendința de a urma turma... fiindcă e greu să găsești un adept al teoriei conspirațiilor fericit și mulți nu suportă ca cineva să le conteste adevărurile în care cred.
Și totuși oamenii au nevoia de a înțelege esența lucrurilor și a ceea ce se întâmplă cu ei și cu cele din jurul lor, de a înțelege universul perceptibil din care fac parte și dacă se poate, esența fenomenelor, a genezei, a științei, a religiei, pentru că despre aceste adevăruri vreau să vorbesc și despre gândirea oamenilor care se pune, mai mult sau mai puțin în mișcare, pentru a prelucra și verifica informațiile, și despre claritatea expertizelor acestora care le solicită cunoștințele, răbdarea și atenția în efortul de a descurca ițele diabolic încurcate de conjurațiile răului sau de ignoranță.
Însă, analizată din surse diferite, realitatea ni se dezvăluie deseori ca fiind înconjurată de contradicții, iar metodele de analiză, generatoare de controverse. Și atunci...? Unde putem găsi adevărul? Poate fi el cunoscut sau acesta este doar apanajul a unor grupuri mici de oameni ce au considerat că descoperirea lui ar putea crea haos sau pierderea de privilegii?
Internetul, radioul, presa și televiziunea, ca instituții mass-media sau instituțiile statului: guvernul, școala, biserica, sau, societatea, aproapele, pot fi surse de încredere? Sau trebuie să conchidem, că, de cele multe ori, chiar acestea încearcă să ne manipuleze și că Omul trebuie să înțeleagă că este liber și că trebuie să gândească pentru el, că nu are nevoie de o autoritate care să analizeze în locul lui sau să-i impună cum să gândească, iar unele lucruri chiar nu sunt ceea ce par a fi și umanitatea încă nu cunoaște adevărul? Sau, pentru păstrarea fericirii omenirii, pentru ca omul de rând să-și poată trăi liniștit traiul este necesar ca nimeni să nu poată afla mai mult decât îi este îngăduit?
..............................................................
Omul, în sine, are nevoie de ceva în care să creadă, de ceva care să-l stârnească să simtă că viața sa are semnificație, că este necesar în această lume, spunea Hannah Szenes, dar „dacă oamenii sunt buni doar de frica unei pedepse sau în speranța unei răsplăți, atunci suntem într-adevăr o adunătură jalnică.” la fel, cum spunea Albert Einstein.
.......................................................
Desigur, nu ne este ușor să constatăm că adevărurile în care am crezut sunt false, ni s-a mai întâmplat asta, atunci când am descoperit că Moș Crăciun nu există. Iar o exegeză, adică o analiză critică și complexă a textelor biblice din perspectivă multidisciplinară provoacă în noi un sentiment de jenă și de sacrilegiu, deoarece ea tinde să distrugă o legendă care a provocat deliciul copilăriei noastre și de care suntem profund atașați. Dar adevărul nu este făcut din concesii sentimentale și trebuie să acceptăm ceea ce merită a fi adevărat. „Nefericirea oamenilor vine din ușurința cu care se lasă păcăliți”, scria Tudor Arghezi. Oare „preafericiții părinți” cât sunt de fericiți?
....................................................
Ieșind puțin din jocul impus de biserică, în sensul de a nu accepta teoria căreia strămoșii noștri sunt un bărbat și o femeie, creați din lut, după chipul și asemănarea unei ființe divine, veșnice, omniprezentă, atotștiutoare, atotputernică, sfântă, milostivă și dreaptă etc, dar nici pe aceia a evoluției, cazul trecerii de la o specie la alta, pentru că aproape nimic nu dovedește că mamiferele se trag din reptile, iar omul se trage din maimuță și că tot din reptile ar fi evoluat și păsările, și tatonând, selectând adevărurile probabile, eliminând falsurile dovedite, am putea stabili o ordine a marilor evenimente care să ne ofere o față a trecutului. Astfel, constatând că toate marile religii din lume vorbesc despre personaje venite din cer sau care au legătură cu cerul, întocmai ca în rugăciunea creștină „Tatăl nostru care ești în ceruri”, și eliminând teza eronată a preistoriei, în care Omul era un biet animal neștiutor, putem spune că omul pământean a avut strămoși superiori și oarecum în curs adaptare prin fericita întâmplare provocată de o mutație, prin care mușchii întregii cutii craniene, folosiți de primate pentru mușcătură, au slăbit, ceea ce, a provocat extinderea craniului și dezvoltarea unui creier mai mare.
Deci, nu putem să nu acordăm o atenție deosebită unei astfel de ipoteze care, din punctul unora de vedere, ascunde adevărul despre geneza noastră. Iar știința și religia cu, multele lor probleme aparent divergente, se ascund într-o liniște scandaloasă: nu știu, nu pot sau nu vor să ne prezinte adevărul, ignorând totul într-un război secret care se desfășoară în umbră, lăsând loc interpretării într-un sistem ce poate manipula, ce poate controla emoțiile, comporta-mentul, gândirea iar „cea mai mare durere ți-o provoacă incertitudinea”- Alexandre Dumas-tatăl. Aproape că am ajuns la nivelul marilor civilizații anterioare și, asemenea strămoșilor noștri, dispăruți ne putem îndrepta către o posibilă catastrofă, atomică, biologică etc. Deci, devine destul de limpede că cunoașterea adevărului, este calea de identificare a binelui și răului, de desprindere a omului de regnul animal, lipsit de această abilitate.
.................................................. Deci, despre Cine este creatorul ? Cine este Dumnezeu? Ce este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? Ce sunt gândurile? Ce este sufletul? Ce este spiritul? Ce este conștiința? Ce este viața? Care este scopul vieții? Cine suntem noi ? Este adevărul cunoscut? Deține cineva tot adevărul? Poate fi adevărul cunoscut? cu texte selectate de pe internet din câteva lucrări analizate.
Pentru a continua lectura accesați butonul portocaliu Read More.