Desigur este o dramă a internetului, aceasta că „l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”, iar „rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. ... în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel”, așa cum se indigna Umberto Eco, dar despre naiva sau profitoarea propovăduire, ce să mai spunem?
Cuvântul „Dumnezeu”, se vinde bine! Și în orice context, dar mai ales în cel al speranței, ceea ce mă determină instinctiv să mă gândesc la ideile religioase apărute de-a lungul istoriei omenirii și la credința cu care dăm crezare unor asemenea construcții mentale. Sunt unii care au nevoie de o doză zilnică de rugăciuni, de vorbe de duh... . Au nevoie de minciuni și nimicuri, care să contrabalanseze realitatea vieții pe care probabil nu o pot accepta. Alții, au înțeles bine realitatea! Și asta nu a apărut odată cu Tony Poptămaș și nici nu o să moară odată cu postările lui.
Lumea creștină nu s-a umplut de har Sfânt, ci mai degrabă de evlavioși de serviciu, care-și marchează credința prin numărul de postări făcute zilnic, prin opiniile personale pe care le au în privința locuitorilor cerului, fără să înțeleagă esența creștinismului și istoria lui, fără să cunoască
cum funcționează un computer și rețelele lui de conectare, fără să cunoască capcanele rețelelor de socializare, fără conștiința binelui și răului. Este, de fapt, marea problemă a lumii de azi, dominată de noile media electronice, pe care mulți nu le-au înțeles, dar le utilizează frenetic, fără să stea prea mult pe gânduri.
O lume care se declară creștină sau credincioasă și care își manifestă adorarea doar prin faptul că participă formal la slujbele religioase sau prin propovăduirea pe internet, este o lume ipocrită și susceptibilă de propagarea unei minciuni. Credința nu trebuie demonstrată și nici etalată ca pe o imagine prin care oamenii vor să fie identificați, care prin manevrarea unor termeni teologici vor să dea o impresie de spiritualitate, pentru că dă bine, că sunt oameni cinstiți și cu frica lui Dumnezeu și nici trebuie folosită în acceptarea destinului și înlăturarea voinței și a gândirii. Onest este să ne abținem și să nu transmitem o legendă, de care probabil suntem atașați, pentru că adevărul nu este făcut din concesii sentimentale și trebuie să acceptăm și să transmitem doar ceea ce merită a fi considerat adevărat.
Un adevărat credincios, convins că D-zeu îl va judeca după faptele și vorbele sale va trebui să cunoască și să respecte poruncile date de El.
Există învățători care nu numai că se pierd, pe ei înșiși, dar mai caută să învețe și pe alții lucruri greșite. Iar prin învățăturile lor rătăcesc pe mulți de la adevăr, deșii Cuvântul Biblic i-a avertizat că: „Cine duce pe alții în robie va merge și el în robie.” (Apocalipsa 13:10)
Astfel de învățători sau influensări, caută să dea sfaturi după mintea lor, pentru că sunt îndrăzneți, lacomi și încăpățânați, robi ai manipulării, ce nu vor să priceapă că gândirea oame-nilor lipsită de argumente este departe de adevăr, și diferită total de cea a gânditorilor creștini. Iar dacă se laudă că sunt credincioși, este doar părerea lor. „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” „Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8-9.
Numărul Fiarei e frământat în același aluat cu numărul acțiunilor din funcțiile re-țelelor de socializare, gratis oferite și nu ține cont de nicio sfințenie. Vânzători de iluzii, câștigători de bani nemunciți, prin redistribuiri și comentarii, de obicei cu „amin”!
Ajută-i Doamne că mulți nu știu ce fac!
Pentru a continua lectura accesați butonul portocaliu Read More