Viața în regimul comunist
„Atunci când cineva e răsplătit fără să muncească, altcineva muncește fără să fie răsplătit” - Adrian Rogers (1931-2005), pastor
sau
„Guvernul nu deține nimic. Orice îți este dat de către guvern a fost luat de la altcineva.”
De-a lungul istoriei și dezvoltării civilizației umane au apărut diverse modele de organizare socială. La începuturi, în preistorie, proprietatea asupra bunurilor aparținea, în egală măsură, tuturor membrilor. Micile diferențieri se făceau adeseori pe cale conflictuală, cei mai puternici obținând mai mult, până la instituirea unor norme de respectat în grup sau trib. Printre activitățile desfășurate în comun se numără vânătoarea, pescuitul, culesul și altele privitoare la viața spirituală. Mai târziu, a apărut proprietatea privată asupra uneltelor, armelor și bunurilor în general.
Relațiile dintre diferite grupuri, triburi sau forme statale erau caracterizate prin: schimburi economice și culturale sau prin războaie, organizate pentru a pune stăpânire pe teritoriile sau bunurile altor comunități. Astfel omenirea a cunoscut modele de organizare sociala ca: sclavagismul, feudalismul, capitalismul și socialismul, acesta din urmă fiind considerat ca o etapa (fază) premergătoare comunismului.
Primele idei comuniste de organizare socială au apărut aproximativ în jurul anilor 360 i. Hr. odată cu lucrarea „ Republica ” a lui Platon și au la bază principiul comunității de bunuri sau altfel spus împărțirea în mod egal a resurselor și bunurilor între membrii societății.
Comunismul modern este legat de ideile lui K. Marx și Fr. Engels, care, ulterior, au fost preluate, adaptate și dezvoltate de diverși teoreticieni printre care, Lenin, Stalin, Troțki, Mao.
Pentru a continua lectura accesați (click) butonul portocaliu Read More
În acest concept societatea conviețuiește fără existenta unor clase sociale și se bazează pe proprietatea comună asupra resurselor si mijloacelor de producție. În urma Revoluției din Octombrie 1917 din Rusia doctrina comunista a fost folosită pentru preluarea puterii politice în stat. După al doilea război mondial, comunismul a fost impus de către U.R.S.S. treptat unor state din Europa de Est, Asia, Africa și America Centrală. În perioada războiului, Moscova a instruit si pregătit militanți comuniști care să preia responsabilitățile unor guverne prosovietice. Echipa moscovita din Romania avea in frunte pe: Ana Pauker, Vasile Luca, Emil Bodnăraș (Bodnarenko), Gheorghe Pintilie (Pantiușa), etc.
Astfel odată cu insurecția armată din 23 august 1944 si pătrunderea trupelor Sovietice pe teritoriul romanesc in Romania s-a instaurat treptat, un regim politic si economic aservit Uniunii Sovietice. Un asemenea regim a fost instaurat in tara noastră in mai multe etape :
- 6 martie 1945 – impunerea guvernului Petru Groza, controlat de P.C.R. si susținut de sovietici.
- 19 noiembrie 1946 – falsificarea alegerilor in favoarea comuniștilor.
- iulie – octombrie 1947– dizolvarea P.N.T. si procesul liderilor săi.
- 30 decembrie 1947 – abdicarea silita a regelui Mihai.
- 30 august 1948 – înființarea D.S.S. (Securitatea) și 22 ianuarie 1949 – înființarea D.G.M. (Miliția)
- 1948 Naționalizarea principalelor mijloace de producție și a proprietăților și începutul pro-cesului de colectivizare in martie 1949 .
Acapararea puterii de către comuniști s-a realizat în mare parte datorită prezenței Armatei Roșii pe teritoriul României .
Proclamarea Republicii în 1947 a deschis calea creării statutului totalitar socialist, care s-a bazat pe un partid unic, pe centralizarea economiei, pe supremația politiei politice. In 1948 a fost adoptata si prima Constituie comunista care a imitat-o pe cea sovietica din 1936. Organul legislativ suprem era Marea Adunare Națională. Întreaga putere politica a aparținut partidului unic (partidul comunist) care a fost sprijinit de poliția politică. Foștii demnitari au fost eliminați și închiși în lagăre de muncă, mulți murind din cauza condițiilor inumane.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, ales prim-secretar al partidului comunist în octombrie 1945, ulterior conducător al partidului unic pana la moartea sa in 1965 și-a îndepărtat toți rivalii, lichidându-l pe Lucrețiu Pătrășcanu. Stalinismul economic a cuprins: naționalizarea întreprinderilor și băncilor, colectivizarea agriculturii. In industrie s-au aplicat planurile cincinale, ele stabilind ritmuri înalte de dezvoltare, necorelate cu resursele țării. Colectivizarea s-a terminat in 1962 cuprinzând 96% din terenurile arabile ale țării. 80000 de țărani care au refuzat să se înscrie în C.A.P.-uri au fost arestați.
Nicolae Ceaușescu, membru al Partidului Comunist Român, în anul 1965 devine secretar general al acestui partid, urmând ca din 1967 să devină președintele României. În anii `80 impune un program de austeritate având ca scop lichidarea datoriilor externe. Alimentele și curentul electric sunt raționalizate, programul TV redus (doar știri și emisiuni despre „conducătorul iubit”). Populația de la țară este adusă la oraș pentru a lucra în fabrici și uzine. Cetățenilor li se aplică interdicția de a trece granițele țării pentru a vedea modul de viață al „exploatatorilor” capitaliști precum și alte persecuții politice.
Dintre practicile aplicate de regimurile comuniste in viața sociala se pot enumera următoarele acțiuni:
-Anihilarea pluralismului politic, interzicând astfel cetățenilor dreptul la libera asociere și libera exprimare.
- Anihilarea statului de drept și instaurarea statului polițienesc a cărui politică este de exterminism social. (Lichidarea fizică, deportare, întemnițare, muncă forțată, a unor categorii sociale - burghezie, moșierime, țărani, intelectuali, studenți ghidată de preceptul luptei de clasa.)
- Realizarea unor produse si servicii de slaba calitate datorita eliminării concurentei de pe piața economica, a ineficienței organizatorice sau a proastei gestionari a resurselor.
- Persecuția minorităților etnice, religioase sau culturale sub pretextul ideii de egalitarism.
- Distrugerea partidelor politice, prin arestarea liderilor și a militanților acestora.
- Distrugerea satelor si urbanizarea forțată, având ca efect secundar distrugerea individualității cetățeanului în favoarea colectivității, ceea ce a însemnat confiscarea vieții private în general și a celei de familie în particular.
- Represiunea împotriva cultelor si doctrinelor religioase, comuniștii declarându-se atei.
- Represiunea împotriva culturii, cenzurarea extremă, arestarea și umilirea intelectualilor neconformiști ori protestatari.
- Impunerea unor norme aberante privitoare la „alimentația rațională”. De fapt înfometarea populației prin incapacitatea sistemului comunist de a produce suficiente resurse alimentare necesare unui trai decent.
-Asigurarea unor servicii medicale sau sociale de proastă calitate.
În România eșecul comunismului a fost cel mai șocant, dezastrul economic cel mai adânc și condițiile de trai cele mai inumane. Natura empirica a procesului luării deciziilor, gustul pentru proiecte economice grandioase și lăudarea exagerată a conducătorului și a ideilor lui iraționale au sfârșit prin a împinge tara la dezastru și au născut o societate monstruoasa, în care supunerea și frica au luat locul demnității, iar minciuna pe al adevărului. Umilința, lipsurile și opresiunea s-au adunat, ducând astfel la revolta poporului roman din Decembrie 1989 și totodată la căderea ultimului bastion al sistemului comunist.
Studenții unei grupe de la un colegiu au insistat ca socialismul poate fi totuși funcțional și că nimeni nu ar trebui sa fie sărac și nimeni bogat ci toata lumea oarecum EGALĂ!
Profesorul le-a spus, OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, și fiecare va primi aceeași notă, astfel încât niciunul nu va pica și niciunul nu va primi nota 10."
După primul test, notele au fost adunate și împărțite la numărul de studenți, și toți au primit nota 8.
Studenții care au studiat intens au fost supărați, dar cei care au învățat mai puțin au fost bucuroși peste măsură.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studenții care studiaseră puțin au învățat și mai puțin, iar cei care studiaseră mai intens și-au spus că și ei vor o „pomană”, așa încât și ei au studiat mai puțin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.
Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 .
Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzațiile, ura și nimeni nu a vrut să învețe pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studenților, toți au picat.
Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva.
Ceea ce primește o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de altcineva, care, la rândul ei, nu primește pentru ceea ce a muncit.
Când jumătate din populație vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grija de ea și când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alții sunt beneficiarii muncii lor, atunci, acesta este sfârșitul oricărei societăți.