Oare să fii apărut viața, numai din anumite componente materiale din care prin întâmplare au apărut formele primitive, care au evoluat, sau să fi fost Omul adus de pe alte planete, sau pur și simplu a fost creat de „cineva sau ceva”, creație din creație... dar care refuză să ni se descopere?
Cine sau ce este acea autoritate creatoare, pe care nu o putem vedea și nici înțelege, dar care să revendice rațiunea existenței noastre? Ce inteligență a gândit pentru toate vietățile acestui pământ, care au corpurile proiectate pentru a susține viața, scopul lor, conștient sau instinctiv, ca un țel suprem fiind menținerea vieții prin; reproducere, protejarea și instruirea urmașilor sau autoprotejarea propriu-zisă? „De la insecte la păsări, de la pești la mamifere? Cu toții se camuflează pentru a-i induce în eroare atât pe cei pe care-i vânează, cât și pe cei de care se feresc să nu fie vânați. De unde cunosc genele întreaga încrengătură de lupte și nevoi, existentă în afara organismului pe care îl formează? Sau ce mai putem înțelege văzând polenizarea plantelor făcută de către insecte? Insectele își îndeplinesc inconștient această sarcina, aflate fiind în drumul lor pentru hrană, însă plantele au fost construite genetic cunoscându-se faptul că insectele vor realiza polenizarea. Cum au „văzut” genele plantelor în afara organismului pe care-l formează?
Și când te gândești că absolut tot ce mișcă în lumea noastră, de la comportamentul spinilor și gulonilor din interiorul protonilor și neutronilor ce alcătuiesc atomul, și până la comportamentul galaxiilor, incluzând între aceste limite chiar și comportamentul aparte al omului (cea mai complexă formă de organizare inteligentă pe care o cunoaștem astăzi în univers), totul, spuneam, stă într-o strânsă legătură și, astfel, toate comportamentele sunt interconectate împreună. Ca un mecanism al unui ceas mecanic ce are atâtea rotițe câte specii și indivizi există pe pământ, alături de câte particule de materie elementară există în univers! Cine sau ce poate oare să aranjeze toate aceste miliarde și miliarde de rotițe astfel încât să formeze ceasul realității pe care o vedem ?”
Octav Chivulescu-Civilizația Inilor
Desigur, sunt și oameni pe care nu-i preocupă această problemă. Pentru ei n-are impor-tanță cum au ajuns să existe. E suficient că pot trăi 60, 70 sau 80 de ani. Nu-i interesează nici de ce s-au născut, nici de ce trebuie să moară și cu atât mai puțin ce se va întâmpla cu ei după moarte. Pentru ei a încerca să afli ceva despre toate acestea este o pierdere de timp. Ei știu că existența pe pământ este totul, că aici trebuie să aibă o viață cât mai abundentă, fie chiar și în detrimentul altora, eventual au spus o rugăciune și cred că Dumnezeu le va îndeplini dorințele sau le va ierta greșelile; sunt împăcați. Oare o să conștientizăm că faptele noastre și vorbele nostre au implicații mult mai profunde?
Deci, despre; Cine este creatorul ? Cine este Dumnezeu? Ce este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? Ce este sufletul? Ce este viața? Care este scopul vieții? Cine suntem noi? Este adevărul cunoscut? Poate fi adevărul cunoscut? - cu texte selectate de pe internet.
Pentru a continua lectura apăsați pe butonul portocaliu Read More
Gândește liber, cercetează! Acesta este îndemnul meu! Suntem rezultatul a ceea ce gândim și responsabili pentru ceea ce întreprindem, fără ca vreo zeitate să ne influențeze destinul. Un simplu test de gândire critică asupra informațiilor pe care le întâlnim zilnic, asupra persoanelor care le emit sau le distribuie, asupra responsabilității, credibilității, notorietății și interesului acestora, a exactității, integrității și veridicității celor afirmate, a surselor alternative de unde s-ar putea obține și compara ne vor ghida către adevăr. Iar adevărul ne va elibera. „Până când oamenii nu vor începe să caute adevărul în locul senzaționalului, cu mai mult discernământ, viețile lor nu vor fi mai bune – și nici omenirea nu va scăpa de conflicte, războaie, răutate și prostie. Pentru că această atitudine megacredulă și naivă duce la discriminări, rasism, ură, violență, frică, separare.” - Ioan Stoenică
Am selectat câteva materiale culese de pe internet, ca exemplu, pentru o temă pe care o consider fascinantă și de interes general: Viața. Oare cum văd Oamenii Viața? Oare cum o privesc cei care mânuiesc destinele societății umane, sau cei care și-o pot pierde cu ușurință datorită profesiei ce implică un risc mare? Sau cei care se află într-o stare avansată sau terminală a unei boli cu sfârșit potențial letal. Dar, medicii, preoții, filozofii, savanții? Suntem mult prea preocupați să agonisim, să supraviețuim să învingem și învățați că nu noi alegem, când și unde ne naștem, cum, când și unde murim, dar totuși ce știm cu adevărat despre viață și despre singurul lucru iremediabil din viața fiecărui om, extincția? Ce este viața? De unde venim și încotro mergem? Cine este creatorul?
Care este scopul vieții? Are viața un scop? Toată această zbatere, toată această trudă ne-contenită, spre cunoaștere și perfecționare profesională, morală și spirituală; are vreun sens sau pur și simplu urmăm inconștient sau nu, principiul satisfacerii plăcerii, calea fericirii, așa cum constata Sigmund Freud în „Angoasa în civilizație” sau suntem datori să aducem laude și mulțumiri creatorului, așa cum ne învață părinții bisericii creștine, sau totul este o iluzie; una care ne ajută să acceptăm mai ușor dificultățile vieții - viața viind privită ca produsul hazardului - așa cum încearcă să ne convingă susținătorii evoluționismului sau pur și simplu viața este un experiment al unor civilizații extraterestre ?
Fiecare ființă vie de pe acest pământ, de la bacterii și plante la animale și om, vine pe această lume cu un bagaj genetic capabil să o dezvolte miraculos din momentul fecundării și până în momentul când toate organele sunt deplin formate și organismul este capabil de o viață independentă. Fiecare ființă vie de pe această planetă este „programată” să se dezvolte, să procreeze și să sucombe, în urma unui set de instrucțiuni înscris în codul genetic, dar toate aceste ființe sunt condamnate să moară la bătrânețe, doar pentru că unul dintre strămoșii omului, nu ar fi respectat porunca unui creator, bun, atotștiutor și veșnic (supărat), păcat, ce nu pare prea verosimil și altfel imposibil de explicat și de înțeles.
Ne naștem sub povara unui păcat, numit original, inventat și perpetuat de niște minți bolnave al căror scop perfid este menținerea gândirii maselor într-o închisoare mentală și emoțională, și înlăturarea voinței lor, pentru că oamenii care se simt vinovați sunt mai docili și mai ușor de manipulat. Frica de a fi condamnați în eternitate la chinurile iadului, precum și inducerea speranței într-o viață mai bună, veșnică și fericită dusă într-un paradis ceresc i-a făcut pe mulți dintre oameni să fie sclavii acestor idei nefaste venite din negura gândirii antice.
„Acolo sus nu este nimic”, aveau să accepte învățații epocii moderne, vorbele lui Simon Laplace, după apusul negrului ev mediu, când puterea absolută a bisericii a dispărut, și nu mult după aceea să-i confirme spusele muritorii de rând, când Homo sapiens-sapiens a descoperit zborul, iar posibilitățile cunoașterii noastre, s-au lărgit, iar „realitatea ultimă, dincolo de posibilitățile cunoașterii noastre, ascunsă de ochii noștri” s-a dezvăluit un pic.
Dumnezeul pământului plat, cel după chipul și asemănarea căruia suntem făcuți, care vede, aude, vorbește și judecă, Raiul și Iadul nu-și mai găseau locul în Universul astfel descoperit și zămislit de creatorul mistic în ziua a IV-a facerii, conform Bibliei.
Adevărul absolut, infailibil și de netăgăduit, susținut de dogma creștină, avea să pălească în fața marilor descoperiri științifice. Iar bunătatea marelui judecător pusă la îndoială odată cu atrocitățile petrecute în marile războaie și cu zadarnica înduplecare a locuitorilor cerului de a opri răul de pe Pământ prin proslăvire sau rugăciuni, scopul egoist al sfintei creații, căci mică e șansa biologică a omului de a comunica cu universul... Suntem pe cont propriu. Drumul lung parcurs de materie, până la stadiul în care materia se gândește pe sine poate fi la final în epoca atomică, și nu ne putem permite rătăciri, căci vine Apocalipsa.
„Noi suntem creați cu un scop bine determinat de Creatorul nostru și El ne-a pus la dispoziție toate mijloacele ca să-l atingem. ... Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori să aducem laudele și mulțumirile noastre Celui ce ne-a creat și nu ne-a lăsat pradă propriilor fantezii, conducându-ne în mod greșit, ci din contră ne-a arătat clar și precis calea de urmat prin legile Sale.” - Preot Arsenie Boca
„Întreaga noastră ființă este concepută ca un instrument al laudei. Precum un specialist în făurirea unei viori care creează un instrument gata să producă rezultate estetice maxime, la fel a făcut Dumnezeu corpurile, sufletele și spiritele noastre, pentru a lucra în consonanță și pentru a produce expresii încântătoare ale laudei și închinării. Când folosim limbajul trupului pentru a exprima lauda, ceea ce este intern devine vizibil.”
Lamar Boschman , A heart for worship–Don McMinn
Universul... mai mult de 2.000 de miliarde de galaxii, adică peste 300 de sextilioane de stele („luminători”) în Universul observabil, (care se întinde în jurul nostru pe o distanță de 13,8 miliarde de ani-lumină) iar în fiecare „soare” în fiecare secundă milioane de tone de materie sunt convertite în energie generându-se neutrino și radiație solară și 2,2 miliarde de creștini; 31,7% din populația globului (de 7,2 miliarde), divizați în patru mari secte. Să fii creat Dumnezeu, Omul și Pământul, pentru ca câteva miliarde de suflete să-i aducă laude sau rugăminți, iar celelalte miliarde de oameni de pe Pământ să fie condamnate să ardă în iad pentru eternitate, nu din cauza acțiunilor lor reale, ci pur și simplu fiindcă nu cred în acest Dumnezeu special pe care ei l-au ales ca fiind Dumnezeul potrivit?
„Incompetența de ordin religios nu este numai cea mai dăunătoare, ci și cea mai degradantă din toate”, afirmase Immanuel Kant sau: „un exemplu de prostie rară, al cărui singur scop este să ascundă adevărul” - Carl Gustav Jung.
„Planeta noastră este un fulg singuratic în vastul întuneric cosmic învăluit. În întunericul nostru - în toată această imensitate - nu există niciun indiciu că ajutorul va veni din altă parte pentru a ne salva de noi înșine. S-a spus că astronomia este o experiență umilitoare și aș putea adăuga, care construiește caractere. După părerea mea, poate că nu există o demonstrație mai bună a prostiei imaginației umane decât această imagine îndepărtată a micii noastre lumi. Pentru mine, ea subliniază responsabilitatea noastră de a ne trata unii pe alții mai prietenoși și mai plini de compasiune și de a păstra și menține acest punct albastru pal, singura casă pe care am cunoscut-o vreodată.” - Carl Sagan
Pentru ca viața să-și poată continua mișcarea veșnică, Moartea este absolut necesară în Univers, așa a hotărât Marele Programator, cel care a conceput ingeniosul cod ADN! Dacă prin absurd am supraviețui etern, am ocupa atât spațiul și timpul progeniturilor cât și mijloacele metabolice ale acestora, ceea ce ar duce la un haos al existenței și a unei lumi ce ar sucomba în sine. Pentru ca lumea să perpetueze la nesfârșit, se presupune că este necesar ca materia să fie în permanență reciclată sau reînnoită. Se nasc și mor planete, sisteme solare, galaxii și implicit ființele vii, structurate din aceleași componente elementare ale unei lumi materiale, degradante, moartea devenind evident un rău necesar, programat.
Cauza principală a îmbătrânirii și a morții noastre biologice este degradarea ADN-ului, care, datorită diviziunii celulare de-a lungul timpului, ajunge să piardă din informația genetică din cromozomi. Ca urmare, nimeni și nimic nu are „viață veșnică” de vreme ce Universul însuși se supune transformărilor ciclice. Ce ne promite religia? O viață veșnic fericită, în regatul mesianic al Lui Dumnezeu, coborât pe pământ dar ridicat la cer, interpretabil, dar numai pentru cei dornici să-l urmeze sau să creadă în Iisus!
Realitatea; nu se schimbă doar pentru că unora nu le convine și nici adevărul nu poate fi decis prin păreri. Dumnezeu, Natura, Universul, Creatorul ne-a înzestrat cu inteligență, cu un dar suprem care poate face diferența dintre robi și înrobitori, dintre învinși și învingători, dintre pământeni și nemuritori…
„Materia, ca substanță și energie perceptibilă prin simțuri, sau inaccesibilă simțurilor există. Inteligența există. Viața există. Există în consecință și o sursă a lor, situată dincolo de posibilitatea noastră de o demonstra direct.
Religiile au numit această inteligență, Dumnezeu. Dacă ne deranjează, putem să-i spunem altfel, Școala de la Princeton i-a spus „Conștiință Cosmică”. Noi am denumit-o Inteligență organizatoare și coordonatoare de univers. Fizica modernă o numește „Mint of Univers”, Jung îi atribuie un „Savoir Absolu”. ... Este naiv să susții existența lumii plecând de la o singură pereche, este aberant să admiți că doar întâmplarea a creat în același timp și în același loc doi indivizi de sex diferit din aceeași specie ca să se poată reproduce, este naiv să reduci viața la reacțiile fizico-chimice cunoscute și este imposibil să explicăm gândirea, inteligența, sentimentele plecând de la atomi și substanță. De aceea este onest și de bun simț să recunoaștem că nu știm. Nu este o crimă să nu știm. Crimă este când în numele adevărurilor false sau convenționale se emit verdicte de condamnare împotriva celor care nu aderă la ele, așa cum s-a întâmplat în istoria umanității.”
Inteligența materiei - Dumitru Constantin Dulcan.
Uneori e greu să găsim adevărul, dar niciodată nu trebuie să abandonăm dorința de a-l afla, pentru că: „nimic nu se termină până nu înțelegem ce trebuie să știm” - Pema Chodron, profesor, dar și: „niciodată în viață n-am învățat ceva de la o persoană care a fost de acord cu mine.” - Dudley Field Malone - avocat American.
Planeta noastră este un fulg singuratic în vastul întuneric cosmic învăluit. În întunericul nostru - în toată această imensitate - nu există niciun indiciu că ajutorul va veni din altă parte pentru a ne salva de noi înșine. S-a spus că astronomia este o experiență umilitoare și aș putea adăuga, care construiește caractere. După părerea mea, poate că nu există o demonstrație mai bună a prostiei imaginației umane decât această imagine îndepărtată a micii noastre lumi. Pentru mine, ea subliniază responsabilitatea noastră de a ne trata unii pe alții mai prietenoși și mai plini de compasiune și de a păstra și menține acest punct albastru pal, singura casă pe care am cunoscut-o vreodată. ” - Carl Sagan