Așadar, evenimentul nașterii lui Isus Hristos era inclus în planului universal al lui Dumnezeu, de a ierta păcatele săvârșite de Adam și Eva, viața veșnică fiind o urmare a faptului că Isus care era Mesia venise și astfel se apropiase timpul ca binecuvântările regatului mesianic să fie revărsate peste oameni. Altfel spus Hristos, ne aducea ca mare Dar, mântuirea, respectiv dobândirea vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu. Dar, unde este împărăția lui Dumnezeu? În cer sau pe Pământ? Când cerem să vină la noi Împărăția lui Dumnezeu, la ce ne referim? („Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta ; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.” (Matei 6:9-10).)
Într-adevăr, conform Scripturii, la venirea lui Mesia morții trebuiau să învie și cei vii să nu mai moară. Mesia însuși trebuia „să rămână veșnic” (Ioan 12:34). Totuși există un număr mare de obiecții greu surmontabile! Toate promisiunile lui Isus în legătură cu perspectiva de a intra în regatul mesianic fără a vedea moartea pentru cei care cred sau păzesc cuvântul lui, au rămas fără obiect sau neîmplinite, (Mat. 10:5, 6) israeliții arătând fără echivoc că nu îl doresc pe Isus ca Mesia peste ei.
Nici stabilirea datei de 25 decembrie, ca zi de naștere a pruncului Isus, nu are la bază un text biblic, ci sărbătorile păgâne romane ce se țineau la sfârşitul anului, în preajma solstiţiului de iarnă din emisfera nordică. Examinate în lumina Bibliei, aproape toate faţetele Crăciunului se dovedesc fie de origine păgână, fie o denaturare a relatărilor biblice. În dorința de transformare a creștinismului într-o religie pe gustul maselor de păgâni, aceste sărbători au fost „creștinate“ în anul 350, când papa Iuliu I a declarat, data de 25 decembrie ziua nașterii lui Cristos, astfel: „Nașterea Domnului a absorbit treptat şi în cele din urmă a înlocuit toate celelalte rituri asociate solstițiului“, menționează Encyclopedia of Religion
De ce este 25 decembrie o dată atât de importantă? Pentru că o sumedenie de zei se nasc în această zi: zeul solar roman Sol Invictus şi zeul persan Mithra, Dionysus, Tammuz, Hercules, Helios, Bacchus, Apollo, Iupiter. Tot pe 25 decembrie se naște și Horus, zeul cerului egiptean, ca rezultat al perseverenței zeiței Isis de a își reînvia soțul Osiris, zeul vieții de apoi, al lumii de dincolo și al morților, ca exemplu pentru toți cei care vor să înfrângă moartea.
Foarte probabil să se fi pornit de la un calcul calendaristic, data fiind un simbol universal al nașterii… Prin naștere se perpetuează specia și viața devine veșnică, sărbătoarea în sine semnificând nașterea, creația, și veșnicia vieții și a Universului.
Totuși, pentru ca Viața să-și poată continua mișcarea veșnică, Moartea devine o condiție absolut necesară în Univers, așa cum a hotărât Marele Programator, Conștiința Cosmică, Inteligența Organizatoare, Natura, sau dumnezeu, cum vreți să-i spuneți, „acestei autorități creatoare” care a conceput ingeniosul cod ADN, care presupunem, că stabilește timpul biologic individual, șederii tuturor ființelor vii pe Pământ.
Dacă prin absurd am supraviețui etern, am ocupa atât spațiul și timpul progeniturilor cât și mijloacele metabolice ale acestora, ceea ce ar duce la un haos al existenței și a unei lumi ce ar sucomba în sine. Pentru ca lumea să perpetueze la nesfârșit, se presupune că este necesar ca materia să fie în permanență reciclată sau reînnoită. Se nasc și mor planete, sisteme solare, galaxii și implicit ființele vii, structurate din aceleași componente fizice și chimice ale unei lumii materiale, degradante, moartea, prin boli și suferințe, devenind evident un rău necesar.
Cauza principală a îmbătrânirii și a morții noastre biologice este degradarea ADN-ului, care, datorită diviziunii celulare de-a lungul timpului, ajunge să piardă din informația genetică din cromozomi. Ca urmare, nimeni și nimic nu are „viață veșnică” de vreme ce Universul însuși se supune transformărilor ciclice! (A se vedea produsele chinezești.) Dar, miracolul vieții care, transcende limitărilor materiei, programat în variabile, determinist prin informația programată și supus hazardului prin informația receptată din mediu, care începe cu o naștere, merită sărbătorit.
Desigur, Crăciunul are pentru fiecare dintre noi, pe lângă semnificația de sărbătoare creștină, și una proprie. Fie ne amintește de copilărie, de bucuria de a primi cadouri, de a colinda, de un Crăciun petrecut la țară, unde se respectă tradițiile străvechi sau un Crăciun petrecut alături de cele mai dragi ființele, părinții, copiii, nepoții, rudele, și de mesele pline de bunătăți tradiționale: cârnați, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci, pălincă, vin, bere, etc. Important este, orice semnificație personală i-am da, să nu cădem pradă, furiei consumiste și să mutăm sărbătoarea în excese, în cumpărături iraționale, în consum excesiv, în petreceri unde să uităm ce anume se sărbătorește sau pe cine, pentru că suntem, foarte intens bombardați de reclame, de; să consumăm, să cheltuim, prin orice mijloace, uneori chiar și unde nu este nicio tradiție.
Semnificația personală pe care o dăm Crăciunului este determinată de vârstă, temperament, preocupări și mai ales de trecutul nostru. De aceea m-am străduit, la fel ca în fiecare an, să evit transmiterea de mesaje șablonate, stereotipate, despre fericire, sănătate și liniște sufletească luate la un click distanță de pe internet, pentru că nu exprimă ceva personalizat, ca pentru rude, prieteni, colegi. Dacă am fi sinceri cu noi înșine, ne-am bucura cu adevărat și altfel fără să avem nevoie de un surogat, de un ambalaj fabricat în laboratoarele perverse ale religiei sau publicității.
Ufff....!
Așadar, vă doresc tuturor; rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu, celor care citesc paginile acestui site, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și a noului an 2019, multă, multă sănătate, fericire (tinerețe fără bătrânețe și viață veșnic... îmbelșugată), prosperitate alături de urarea tradițională, laconică, concisă:
CRĂCIUN FERICIT Și AN NOU FERICIT!
Merry Christmas and happy new year!
LA MULȚI ANI!
Bîrsan Ioan