Craciunul nu e razboi in trafic pentru familie.
Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite.
Craciunul nu e Mos Craciun in alb si rosu.
Craciunul nu e colind cu orice pret, supracantat, la ore nepotrivite.
Craciunul nu e o perioada in care "ne deschidem inima ca sa intre lumina sfanta". De ce ar fi inchis in restul anului?
Craciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari.
Craciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsa.
Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul.
Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile.
Craciunul nu e bilant.
Craciunul nu e lumina electrica in exces sau bradul pe care te-ai luptat sa-l aduci acasa ca un erou modern.
Craciunul nu e lupta.
Craciunul nu e promotie. Nu-l gasesti pe rafturile care urla ca e Craciunul.Nu e cozonac, caltabos, toba, sorici sau vin rosu.
Craciunul nu e ilustrata si nici fericire tampa impachetata in spoturi publicitare cu reni si Mos Craciuni pentru diferite nise.
Craciunul nu e nimic din toate astea.Nu e drum'n base, nici popcorn sau clubbing.
Craciunul nu e discoteca si nici fantezie sexuala de iarna.
Craciunul nu e bere.
Craciunul nu e nimic din tot zgomotul asta surd si disonant ca o orchestra mondiala care se acordeaza la nesfarsit fara sa mai inceapa sa cante. N-are niciun rost asa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun in fiecare an, incercand cu disperare sa inot spre marginile vartejului care ma trage la fund unde in malul vascos zac resturi de sarmale, conserve, reprosuri, un fel de mazga sufleteasca, o inertie vesteda.
Craciunul e altceva. Craciunul este momentul in care s-a schimbat TOTUL. Craciunul e momentul in care Oamenii au descoperit Speranta prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moarta. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc in deriva sa ajunga la destinatie si sa umfle panzele celor care mai au curajul sa navigheze, e nevoie sa sarbatorim Craciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne da in fiecare zi. Pentru tot ce uitam sa inapoieem.
As fi vrut sa inchei altfel. De fapt, Craciunul nu e nici macar ce am scris eu aici. Nu poti scrie despre Craciun in mijlocul Marii Moarte.
...............................................................................................................
Am ascultat continutul acestui text, scris de Tudor Chirila si difuzat de Radio ZU, in timp conduceam masina, incercand cu greu sa ajung intr-o zona comerciala a Brasovului, pentru "cumparaturile de sarbatori".
Superbe reflexii. Nu pot sa nu vi le impartasesc.
Oare, nu ar fi mai bine sa nu ne dorim nimic de sarbatori ?
Sa renuntam la placerea aceasta scumpa care " nici nu stii ce te face mai fericit.
Sa primesti sau sa daruiesti ?"
Sa nu ne mai amagim copiii cu povesti despre mos.
Sa nu mai muncim pentru masa de Craciun.
Sa renuntam la bucuria si emotia revederii cu parintii cu fratii cu rudele.
Sa uitam sa vorbim despre EL, despre noi, despre lumea noastra, despre visele noastre si sa ne odihnim.
Dați Click pe butonul portocaliu Read More pentru a continua.
Magii, I-au inchinat daruri, noi ?
Noi, sa nu mai credem in nimic si s-o lasam mai moale si cu simbolistica ca-i criza...?
Si totusi..., daca nu ne-am zbate pentru a pune ceva bun pe masa, daca nu am avea ce sau cui darui, daca nu ar mirosi a brad, a cozonac sau a demancare sau nimeni nu ne-ar deschide usa, oare nu am realiza ca de fapt am uitat sa simtim ca traim ?
"Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata", spunea Octavian Paler.
Mai devreme sau mai tarziu, s-ar putea sa ne para rau dupa lucruri pe care le-am fi putut face sau spune dar le-am amanat, crezand ca mai avem timp....
Viata nu poate fi numai Dumnezeu, viata nu poate fi numai evolutie si adaptare, poate amandoua, impreuna, nu totul poate fi simplu, nu totul poate fi transant.
Eu asa vad lucrurile mai integratoriu, bineinteles pastrand rapoartele rezonabile intre bucuria trupului si cea a sufletului.
Postul fara de rugaciune e cura de salbire, viata fara de hrana nu poate exista, fara de hrana spirituala e indobitocire curata.
Sanatatea nu este "totul" dar fara sanatate "totul" este nimic.
Oamenii nu se nasc rai, dar pot deveni rai datorita persoanelor...pe care le intalnesc pe parcursul vietii.
Doar cei cinstiti pot fi linistiti, doar cei buni pot fi fericiti, pentru ca fericirea inseamna si iubire..., pentru restul exista doar satisfactii, placeri, oportunitati, dominare....
Desigur societatea actuala a inclinat mult balanta, avem tendinta sa iubim lucrurile si sa ne folosim de oameni, sa judecam fara a accepta sa fim judecati. Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiti, intelesi. A disparut respectul, increderea, toleranta, recunostinta, bunul simt, in rest ii dau multa dreptate lui Tudor Chirila ale carui insemnari sunt remarcabile.
Deci, îndrăznesc să vă urez ca sfintele sărbători ale nașterii Domnului să vă găsească în pace și sănatate, să fiți fericiți, să aveți ce pune pe masă, ce și cui dărui. De unde dați să nu se cunoască, de la cine primiți Dumnezeu să-l ocrotească, să ne vedem și să ne auzim cu bine, acum și încă mulți ani de acum înainte.