Educația?
Sunt un neconformist optimist și visător, un pic mizantrop; un agnostic băgăcios care a participat și la lovitura de stat din Decembrie ’89, dar pe care, încă mă mai încăpățânez să o numesc: revoluție.
Am votat și aiurea, și la alegeri și la referendum și... din cauza mea și a unora ca mine, țara asta este unde este.
Da, îmi place să mă implic, să nu las lucrurile la voia întâmplării; mi-aș fi dorit, de exemplu, să fi realizat ceva mai măreț: o lume mai bună, dar nu cred că am reușit... Într-o zi va veni timpul să vorbesc copiilor mei despre ce am făcut pentru a-le îmbunătății viața.
A fost o perioada când am luptat enorm. Am căzut și m-am ridicat, de câteva ori. Rezultatul a fost același.
Am încercat să supraviețuiesc alegând și calea mai ușoară: munca, doar munca, refugiul în muncă dar... succesul trezește invidii, dușmăni, apoi intrigi, căderi și ce câștigi ? O pâine în plus, o lume mai pustie! Angoasa în civilizație!
Am citit despre nativii din zodia mea că sunt metodici, că au simțul amănuntului, gândire practică și analitică, dragoste pentru ordine, punctualitate și disciplină, dar și puternice tendințe critice, tentația de a verifica, clasifica, cataloga, succesul lor; fiind mai mult rezultatul perseverenței, acolo unde mediul le permite. Adevărat... dar toate acestea sunt bune în muncă, în relații devin destul de enervante.
Dar cine mai prețuiește munca în România? Tot în zodiac mai scrie că: nativii din fecioară reacționează prompt și violent atunci când sunt jigniți, înșelați sau sub-apreciați, dar cui îi mai pasă de cine pe cine jignește, înșală sau fură și cine mai crede în zodii? Toate aceste atribute fie și zodiacale or fi valabile dar, contează doar pentru cetățenii unor alte state.
De ce a trebuit să mă nasc în această țară? De ce m-am născut aici, unde este atâta mizerie fizică și morală? Atâta suferință! Are vreo legătură destinul meu cu acest pământ? Deviza mea; privind latura materială a unei lumi mai bune era:
„scopul meu profesional este să automatizez!”. Să eliberez oamenii de munca lor
istovitoare; periculoasă, stresantă, monotonă sau slab productivă. Să aduc aportul meu ca informația să circule, ca oamenii să poată accede mai ușor la cunoaștere, să poată comunica mai ieftin, mai repede, mai sigur. Nu-i un vis frumos? Cine nu se poate bucura să audă oricând vocea aproapelui aflată la mii de kilometrii depărtare? Cine nu se poate bucura să vadă oricând frumusețea gesturilor și formelor umane a creațiilor artistice și științifice, să aibă pe masa de lucru date, date aflate undeva... în labirintul larg al lumii? Deși poate că lucrurile nu stau chiar așa, nu întotdeauna tehnica aduce fericirea... ! Dar; ce să mai automatizezi în România? Aici s-a vândut totul, iar noii proprietari tind să închidă totul, tot ce au cumpărat.
De ce nu putem construi...? De ce nu putem trăi bine, civilizat ? De ce nu putem
„prospera”? De ce alții pot și noi nu? Pot eu să schimb, ceva?
Oare ce ar trebui să facă un presupus pasager, aflat undeva pe un vapor rătăcit în furtună, văzând căpitanii și echipajul luptându-se între ei pentru a prinde bucăți din râvnitul colac al salvării?
„În România se „joacă” după regula: echipa politică care pierde bătălia, nu pierde doar banii, privilegiile și funcțiile, ci își pierde și libertatea, la propriu! Politicienii, mai toți fanarioți moderni, vor trebui să înțeleagă că după încheierea ostilităților, învingătorii și-au câștigat doar dreptul de a sta pe puntea vaporului, în timp ce acesta se scufundă, atât și nimic mai mult.
În România nu s-a instaurat un stat de drept. În România nu a existat o bătălie a ideologiilor politice ci un război al furtului și al șantajului reciproc. JUSTIȚIA nu a fost și încă nu este în stare să facă LUMINĂ în acest război, iar presa, ultimul apărător al democrației, este aservită intereselor partinice.”
Mass-media a avut un rol important în îndobitocirea rasei umane, de pretutindeni nu numai din România, dar parcă aici totul a luat-o razna. Cu ajutorul ei se fac și se desfac guverne. Cu ajutorul ei învățăturile din familie și școală au devenit demodate, televizorul și internetul au devenit principalele surse de educație. Iar din punctul meu de vedere acei jurnaliști care s-au vândut sistemului poartă o bună parte din vina pentru ceea ce am ajuns. Propagandiștii lor, un exemplu: susțineau că „proprietatea de stat este ineficientă, că statul este un prost administrator, că numai privatizarea integrală a avuției naționale ne va asigura o așa zisă prosperitate.” Păi normal că este ineficientă dacă peste 70% din angajații la stat sunt niște scursori umane fără nici un pic de demnitate, fără educație... cu diplome cumpărate (prin taxe) la școli inutile, poate că de aici ar trebui începută purificarea...
Pentru a continua accesați butonul portocaliu Read More